décembre 2020
Pour la version en français
 
 
 
Stemele Familiei Ghika
 Surse:
 
 
 
 Dan Cernovodeanu:
  Evoluția armeriilor Țarilor Române .... (sec. XIII-XX) - Brăila 2005 
  Ştiinţa şi arta heraldică în România - Bucureşti 1977 
 
 Site-ul Familiei Ghika:
  Completari din Arhivele Site-ului
NOTA
     Am extras din lucrarea lui Dan Cernovodeanu  Evoluția armeriilor Țărilor Române de la apariția lor și până în zilele noastre (sec. XIII-XX) publicat în 2005, capitolul rezervat Familiei Ghika.
     Publicat fără ilustrații, pentru ilustratiile elementelor descrise si comentate in text, autorul trimete, prin note de subsol, la lucrarea sa precedentă Știința și arta heraldică în România, Ed. Științifică și Enciclopedică, Buc. 1977.
     Am combinat aceste două lucrări: am păstrat în întregime textul original din 2005, inclusiv notele de subsol, însă l-am completat cu imaginile corespunzătoare acestor note pe care le-am extras din volumul din 1977 (cu legendele lor) precum şi cu imagini nepublicate de Dan Cernovodeanu însă pe care le avem în Arhivele Site-ului.
     În final, am completat exemplele din textul istoric cu steme şi documente din arhivele Site-ului.
     Pentru cei nefamiliarizaţi cu limbajul heraldic, am extras din volumul din 1977 capitolul introductiv cu explicaţiile de heraldică date de Dan Cernovodeanu. Le găsiţi în documentul anexă DC_Heraldica (în românește, fără ilustrații). Pentru ilustrații am atașat : Héraldique (în franceză, reluarea în culori a lucrării lui Louis Bouton - 1884)
..................................... 

     "...Vechea stemă a Ghiculeştilor era formată din doi lei afrontaţi ce urcau pe piciorul unei cruci de procesiune, surmontaţi pe flancuri de două stele cu şase raze.(1) Însemnele heraldice ale domnitorului Grigore I Ghica vor fi atât ansamblul armoriat cu lei, descris mai înainte, cât şi stema Moldovei, (capul de bour cu steaua între coarne); dat fiind că leii afrontaţi erau ridicaţi în scut faţă de ecusonul încoronat cu stema Moldovei, felinele nu îndeplinesc decât pe jumăte rolul de suporţi; în schimb crucea care surmontează coroana ecusonului, poate foarte bine să aibă funcţia de cimier. În vârful scutului, totul este însoţit de acvila Ţării Româneşti, flancată la dextra de semiluna întoarsă şi figurată şi la senestra de umbra de soare.(2)
     În timpul numeroaselor domnii din veacul al XVIII-lea, atât în Ţara Românească cât şi în Moldova, însemnele heraldice ale Ghiculeştilor vor fi doar stemele celor două principate, fară a le adăuga vreo mobilă cu caracter de familie.
(3)

..................................... 
(1) Biblioteca Academiei Române, Mss, LXXVII/117; reproducerea la D. Cernovodeanu, Știința și arta heraldică în România, Ed. Științifică și Enciclopedică, Buc. 1977, p. 411, pl. CII, fig. 7; D. Cernovodeanu – J.N. Mănescu, Descriptions héraldiques des armoiries des anciennes familles roumaines (în manuscris), Buc. 1978, p. 24.
(2) Arhivele Statului, Budapesta, Arhivele Teleky, Mss. 832, nr, H; reproducerea, la A. Veress, op. cit., Voi. XI, Bucureşti, 1939, p.110 şi 122; D.Cernovodeanu , op. cit., p.291, pl. XLII, fig. 3.
(3) D. Cernovodeanu - J. N. Manescu, op. cit., ibidem.
   
(1)
Emblema sigilará, imprimatä in negru de fum,
a lui Gheorghe Ghica, vel vornic al Tárii de Jos
(ajuns ulterior,1658-1659, domn al Moldovei)
pe un zapis al säu dat la Iași in 20 ianuarie 1642
(Bibl. Acad. R.S.R., Mss., LXXVII/117).
(2)
Pecetie octogonalá a lui Grigore I Ghica
aplicatá pe o scrisoare a sa din mai 1669
(Arh. Stat. Budapesta, Arh. Teleky,
Mss. 832, nr. 8; reprod. dupá A. Veress).
.....................................   
   
 Stema ramurii Ghiculeştilor din Ţara Românească(secolul al XlX-lea)

Primul tip (pe la 1820):
     A. Forma iniţială : Scut tăiat-despicat în vârf, I cu acvila în profil, capul încoronat, aripile întinse şi coborâte, susţinând vertical în două diviziuni, un dreptunghi, mărginit de o bordură subţire împărţit în sensul partițiunii de o plasă similară, fiecare încărcată de şase piese în formă de vârf de suliță (greşit blazonate mai târziu ca lacrimi), trei în şef, trei în vârf, cele de pe laturi vârf la vârf, cele din centru ascuţite şi câte trei besanţi aşezaţi în fascie, separând cele şase vârfuri, (dreptunghiul respectiv broşând peste aripa stângă a acvilei) (Ghica); al II-lea, o acvilă conturnată, cu capul întors (Ţara Românească); al III-lea, un cap de bour, însoţit (sau nu) de o stea pusă între coarne (Moldova). Smalţuri şi metale de provenienţă necunoscută. Coroană princiară închisă sau cu unsprezece perle.
(4) Ciudatul dreptunghi cu vârfuri din stema familiei Ghica se explică, după teoria regretatului heraldist Ferdinand Bartsch, prin adoptarea unui element de inspiraţie antică, adică Grădina lui Alcinous, emblemă monetară gravată pe reversul monedelor de argint din cetăţile Korkyra, Apollonia şi Dyrrachium, toate situate în Iliria antică. Dyrrachium, astăzi Durazzo, se află pe teritoriul Albaniei, ţară din care se trăgeau Ghiculeştii.(5)

     B. Forme tranzitorii (în uz, îndeosebi la ramura domnitorului Grigore al IV-lea Ghica, 1822-1828): acvila din I câmp al scutului tăiat - despicat în vârf (pe care l-am analizat mai sus) va fi negru în câmp de argint, dreptunghiul horticol al lui Alcinous se va transforma într-o carte deschisă verde, lacrimile vor deveni de argint şi monedele, de aur; acvila valahică va fi tot neagră, cruciată cu aur şi în câmp de azur; capul de bour moldovean va fi tot negru în câmp de aur. Mantie şi coroană princiară. S-au înregistrat câteva variante ale acestei steme pe pietrele de mormânt ale Ghiculeştilor, din capelele palatului Ghica, ridicat în secolul al XlX-lea în cartierul bucureştean Tei.

     C. Forma modernă (în uz mai ales la ramura marelui ban Mihai Ghica, 1794-1850). Scut tăiat-despicat în vârf, I câmp de aur cu acvila negru limbuit cu roşu, ieşind din partiţiune, încărcată pe piept cu o carte deschisă, verde, peste fiecare dintre paginile căreia sunt şase vârfuri de suliţă (3 şi 3) ascuţite şi reunite cu trei monede de aur (Ghica); al II-lea, azur, cu acvila cruciată, ţinând în gheara dreaptă un sceptru şi în cea stângă un glob, totul de aur, acvila stând pe o movilă verde (Ţara Românească); al III-lea, roşu, cu capul de zimbru de aur, însoţit de o stea, acelaşi metal, pusă între coarne (Moldova). Coif cu gratii, având (sau nu) în vârf trei pene de struţ. Suporţi: doi lei privind. Mantie şi coroană (sau bonetă) princiare. O variantă a stemei acestei ramuri se înregistrează pe sigiliul armoriat personal al marelui ban Mihai Ghica, aplicat, în tuş negru pe o carte din biblioteca lui: Scut (de tip numit elveţian) tăiat - a doua jumătate despicată, I cu acvila cruciată, cu aripile deschise, şi coborâte şi pusă pe o terasă (Ţara Românească); al II-lea, cu şase vârfuri ascuţite şi despărţite de şase monede (Ghica); al III-lea, plin (fară mobile) în locul stemei moldovene, poate că domnitorul Mihai se considera membru al ramurii muntene a familiei şi atunci nu avea nici un motiv să poarte simbolurile heraldice ale ramurii moldovene. Scutul este timbrat de un coif cu gratii, văzut din faţă şi având deasupra o bonetă princiară; în vârf, scutul este însoţit de două decoraţii, la dextra Ordinul Nischan Iftikar (otoman) şi la senestra Crucea Ordinului Sfânta Ana (rusesc). Totul se află sub o mantie de purpură căptuşită cu hermină şi timbrată de o bonetă princiară.(6)

..................................... 
(4) Biblioteca Academiei Române, Cabinetul Numismatic, Sigilii, nr. inv. 5528 și Albumul de amprente sigilare al Casei de Gravură Johann & Anton Fessler din Bucureşti, nr. 35 (colecţie particulară); reprezentarea unui sigiliu de acest gen, la D. Cernovodeanu, op. cit., p.365, pl. LXXIX, fig. 1; F. Bartsch şi M. Dogaru, op. cit., p.96 şi fig. 2.
(5) Ghiculestii acordau o atât de mare importanta îndepartatei lor obârsii albaneze, încât, la începutul secolului XX, Albert Ghica a candidat la tronul Albaniei, dar cel care 1-a ocupat a fost printul de Wied, sustinut fiind de Puterile Centrale. A se vedea, în acest sens, Albert Ghica, L 'Albanie et la Question d'Orient, Paris, 1908, la p. 1,descrierea stemei princiare a familiei Ghica.
(6) Biblioteca Academiei Române, C.R.II, 375493; reproducerea, la D. Cernovodeanu, op. cit., ibidem, fig. 5; D. Cernovodeanu - J. N. Mănescu, op. cit., p.25.
(4)
Acvila Ghiculeștilor pe un tipar sigilar din prima
jumătate a sec. al XIX-lea (deși poartă data 1660)
conținînd și două scuturi ovale
cu stemele Moldovei și Țării Românești
(Bibl.Acad. R.S.R., Cab. numism., Sigilii, nr. inv. 5528)
(6)
Stemă a Ghiculeștilor din Țara Românească
de pe sigiliul vel banului Mihai Ghica (1794-1850)
aplicat in tuș negru pe foaia de titlu a lucrării heraldice
Stematografiaa lui Hristofor Jefarovic,
apărută la Viena în 1741
(Bibl. Acad. R.S.R., C.R., II, 375493).
NOTA EXPLICATIVA:
Această stemă, nepublicată de D. Cernovodeanu, ilustrează Nota 5
şi NU textul cu "...Alcinous..." care trimete la Nota 5.
(Ilustraţii pentru "...dreptunghiul cu vârfuri..." din text
am ataşat la sfârşitul acestui document)
(5')
GHICA
"Princes du Saint Empire
Princes Régnants de Moldavie et de Valachie"
....... devise "PER ASPERA AD ASTRA
"
dans: Albert Ghica, L 'Albanie et la Question d'Orient,
Paris, 1908, p.1 - culori originale (archives du Site).
Albert Ghica precizează că această stemă a fost inregistrată
la Archives royales de France ....Paris (1907) şi
la Bibliothèque royale de München ....(1906)
..................................... 

Al II-lea tip (pe la 1830).
     Stemă comună, în principiu, tuturor Ghiculeştilor din Ţara Românească: tăiat-despicat în vârf, I, verde cu 12 vârfuri (6 şi 6) ascuţite (sau cap la cap) şi unite prin şase monede de aur, aşezate în fascie (Ghica); al II-lea, al Ţării Româneşti; al III-lea, al Moldovei. O variantă (semnalată mai ales în timpul domniei lui Alexandru Dumitru Ghica) împarte I câmp în sensul despicăturii, creând astfel un sfertuit în locul tăiatului, jumătate despicat: I și al II-lea, verde, fiecare din cele două câmpuri fiind încărcat de trei vârfuri de argint, faţă în faţă cu alte trei şi reunite prin trei monede de aur; al III-lea, azur cu acvila cruciată şi conturnată a Ţării Româneşti; al IV-lea, roşu, cu capul dc bour (fară stea între coarne) al Moldovei.
Scutul, timbrat de un coif cu gratii, văzut din faţă şi care poartă în cimier trei pene de struţ, este adăpostit sub o mantie de purpură, căptuşită cu hermină şi cu ciucuri de aur, o bonetă princiară deasupra.
(7)
..................................... 
(7) Acest gen de arme, de exemplu, cele semnalate în lucrarea principesei Massalski, născută Ghica (scrisă sub pseudonimul Dora d'Istria) despre istoricul familiei ei (Biblioteca Academiei Române, Cabinetul de Stampe, C.R. 19/I/Heraldica - 1, litografie 170 x 110, nr. inv. 7140).

(7)

Stemă a Ghiculeștilor din Țara Românească, reprodusă după lucrarea principesei Massalski născută Ghica (Dora d'Istria) asupra istoricului acestei familii (Bibl. Acad. R.S.R., Cab. Stampe, C.R.19/I/Heraldica 1, litogr. 170x 110, nr. inv. 7140).

(7a)

Litografia mentionată de Dan Cernovodeanu
(Heraldica 1, litogr. 170x 110, nr. inv. 7140)
variantă publicată de Alexandre Negresco-Soutzo in
"Livre d'or de la Famille Soutzo" Paris, 2005, p. 719

..................................... 

     Pe sigiliul din 1857 al caimacamului Alexandru Ghica, fost domnitor între 1834-1842, este gravată stema Ghiculeştilor munteni dotată tot cu un fals sfertuit: I, azur plin; al II-lea, aur plin; al III-lea şi al IV-lea, verde, fiecare dintre aceste câmpuri fiind încărcat cu trei vârfuri de suliţă de argint, faţă în faţă cu alte trei şi despărţite (de această dată) de trei monede, acelaşi metal. Scutul timbrat de un coif cu gratii, văzut din faţă, cu un colier dc care atârnă o cruce rotunjită, are deasupra o bonetă princiară, şi este încadrat, ca suporţi, de doi lei privind, cel din dextra ţine cu laba liberă un buzdugan, cel din senestra, o spadă; broşând peste tot, un scut de argint cu acvila Ţării Româneşti, cruciată, încoronată, cu aripile deschise îndreptate spre vârf şi aşezată pe o terasă. Tot acest ansamblu, adăpostit sub o mantie de purpură căptuşită cu hermină, cu ciucuri de aur şi o bonetă princiară deasupra, are o mică particularitate, neîntâlnită în alte steme ale acestei familii. Este vorba de un medalion (?) oval, cu bordură, surmontând o semilună (culcată), ambele elemente fiind puse sub boneta princiară care timbrează mantia, dar pe hermina mantiei, în locul unde cele două pulpane de purpură se despart la dextra şi la senestra pentru a cuprinde stema pe care o însoţesc.(8)
     Să fie acesta un semn distinctiv al rangului de Locotenent Domnesc şi nu de domnitor al Ţării Româneşti pe care Alexandru Ghica a vrut să-1 marcheze pe sigiliul lui, executat, după indicaţiile lui, de gravorii celebrului atelier Fessler din Bucureşti?
     Semiluna (culcată) ar putea eventual să semnifice poziţia, încă obedientă, a Ţării Româneşti faţă de Imperiul Otoman, a cărui emblemă principală era semiluna. Rămânem doar la presupuneri, şi mărturisim că n-am putut afla adevărata semnificaţie a acestor două elemente insolite, şi nici o explicaţie plauzibilă pentru poziţia pe care posesorul sigiliului le-a destinat-o în propria lui stemă de Caimacam al Ţării Româneşti.

     Stema ramurii (tot munteană) a lui Ioan Ghica (1816-1894), principe de Samos: Sfertuit de argint şi verde, I cu acvila neagră cu aripile deschise, zborul coborât, ţinând în cioc o cruce de aur, şi stând pe o ramură verde, pasărea heraldică fiind însoţită în cantoanele din şef, la dextra de un soare auriu şi la senestra o semilună întoarsă, din acelaşi metal (Ţara Românească); al II-lea, cap de leu culori naturale, din faţă, (una din mobilele din stema principatului Samos); al III-lea, capul de bour din aur, însoţit de o stea din acelaşi metal, între coarne (Moldova); al IV-lea, jumătatea din faţă a unui taur ieşind, culcat şi conturnat, culori naturale (altă mobilă din stema de Samos), peste tot, un ecuson de verde, cu şase perechi de vârfuri de suliţe ascuţite, argint (Ghica). Scutul, timbrat de o bonetă princiară este încadrat, ca suporţi, de doi lei afrontaţi, stând pe o eşarfa cu deviza LABOR OMNIA VINCIT IMPROBUS. Mantie şi bonetă princiare.(9) Această ramură a Ghiculeştilor a purtat şi stema comună pentru toţi membrii munteni ai acestei familii, dar cu un leu şi un taur (provenind, cum s-a spus deja din simbolurile heraldice ale principatului Samos) ca suporţi şi deviza diferită amintită mai sus.
..................................... 
(8) D. Cernovodeanu, op. cit., ibidem, fig. 4; Albumul de amprente sigilare Fessler, nr. 37 (colecţie particulară), şi J. N. Mănescu, Les armoiries des Principautes roumaines..., op. cit., p.309-310.
(9) Acuarela făcută de Maria G. Sturdza - Miclăuşeni, născută Ghica (Bibliteca Academiei Române, Cabinetul de Stampe, Heraldică, C IV 2, 468 x 475); D. Cernovodeanu, op.c it.\ ibidem şi D. Cernovodeanu - J. N. Mănescu, op. cit., p.26.

(8)
Stema lui Alexandru Dimitrie Ghica (fostul domnitor dintre 1834-1842) gravată pe sigiliul său (46 x 44) de caimacam al Țării Românești (1856-- 1858) (colect. George Buzdugan; identificare I. N. Mänescu).

(9)
Stemă a Ghiculeștilor din Țara Românească, ramura Ion Ghica principe de Samos, acuarelă executată in 1892 de către Maria Gh. Sturdza-Miclăușeni, nascută Ghica, fiica lui Ion Ghica și a Alexandrinei Mavros, (Bibl. Acad. R.S.R., Cab. Stampe, Heraldica, C IV 2, dim. 468 x 475)

 

(9a)

Variantă neilustrată de Dan Cernovodeanu : 
Stemă a Ghiculeștilor din Țara Românească,
amintita de autor la nota (9) "...cu un leu si un taur..."
in loc de "...doi lei afrontati stand pe o esarfa
cu deviza LABOR OMNIA VINCIT IMPROBUS...
"
sursa: Alexandre Negresco-Soutzo in
"Livre d'or de la Famille Soutzo" Paris, 2005, p. 719

     
Stema ramurii Ghiculeştilor din Moldova (secolul al XlX-lea)

     Pe la 1820, această ramură purta (pe sigilii) un leu încoronat, care ţine cu laba dreaptă o spadă. Apoi, au adoptat stema ramurii muntene a Ghiculeştilor, interpretând într-o manieră proprie cele 12 vârfuri de suliţă, adică ca fiind trupurile şi aripile a patru acvile mici.
     Forma iniţială: scut despicat, I şi al Il-lea câmp cu aceleaşi mobile, adică două acvile mici puse în pal, despărţite prin trei besanţi aşezaţi în fascie, o acvilă conturnată, cu capul întors, zborul întins şi coborât ieşind din marginea de sus a scutului (sau înălţată pe această margine), totul surmontat de o coroană princiară. Metalele şi culorile heraldice vor fi diferite la familia Ghica-Comăneşti (scutul despicat, aur şi azur)
(10), iar ramura lui Grigore al V-lea Al. Ghica (domn al Moldovei 1849-1856) va purta scutul despicat, azur şi roşu, cu acvilele mici de aur, despărţite prin intr-un filet de în cruce din acelaşi metal.(11)
     Formele moderne: Pe la mijlocul secolului al XlX-lea, acvila (negru sau aur), conturnată, cu capul întors (sau nu), tot urcată pe o ramură, va fi plasată într-un scut roşu (sau azur la ramura Ghika-Budeşti). Ecusonul cu acvile mici va broşa peste aripa dextră a acvilei şi câteodată aceasta îi ţine în cioc. Monedele vor dispărea, înlocuite de o linie simplă, aşa că, de acum înainte, câmpul ecusonului va fi împărţit în patru. Se observă o mare varietate şi în ceea ce priveşte smalţurile acestor arme moldovene ale Ghiculeştilor: cartierele din partea dreaptă sunt roşii, iar cele din stânga, albastre cu acvile mici aurii (pentru marea parte a ramurilor moldovene ale acestei familii), pe când ramura Ghika-Chefal va avea toate cartierele argintii cu acvilele mici negre. De atunci, ramura Ghika-Budeşti renunţă la acvilele mici, şi adoptă în locul lor vârfurile de suliţă prezente la stema ramurii muntene.
     În această epocă ornamentele exterioare se rezumă la o coroană princiară (sau bonetă a acestui rang) şi la trofee. În deceniile următoare, ecusonul cu acvile mici va încărca pieptul acvilei mari, iar aceasta va simula (sau chiar va adopta) atitudinea acvilei heraldice (tot cu zborul în jos) fară să dea drumul ramurii verzi, sau s-o înlocuiască cu trăsnete (ramura Ghika-Chefal). Câmpul marelui scut este roşu, dar întâlnim şi cazuri când este sfertuit roşu şi azur, sau azur şi argint. Aceleaşi ornamente exterioare, mantia şi boneta princiare. Într-un singur caz (sfârşit de veac, origine nestabilită) acvila de aur, în câmp roşu, ţine în gheare un sceptru şi un glob. Ecusonul cu acvile mici de aur va fi sfertuit, azur şi roşu. Bonetă princiară cu lambrechini tricolori.
     Grigore al V-lea Al. Ghika şi descendenţii lui au purtat un scut despicat, I câmp roşu şi azur, cu,un cap de bour conturnat negru, cu o stea de aur între coarne; al II-lea, azur şi roşu, cu acvila conturnată, capul întors, zborul deschis şi coborât, urcată pe o creangă şi încărcată pe abdomen cu un ecuson Sfertuit, supraîncărcat de patru acvile mici. Scutul este acoperit de o bonetă princiară şi încadrat, ca suporţi, de doi delfini afrontaţi. Mantia este timbrată de o coroană regală. Această stemă va avea şi câteva variante: urmaşii domnitorului pomenit vor purta; fie a) aceleaşi armerii ca cele descrise mai sus, fie b) vor arbora acvilele mici în câmp despicat roşu şi azur, scutul cu bonetă princiară, fie c) vor face uz de un sfertuit, I cu 14 lacrimi (otelles) ascuţite şi despărţite prin şapte monede (Ghika); al II-lea, roşu, capul de zimbru cu steaua între coarne (Moldova); al III-lea, tripartit în fascie, roşu, aur, azur (culorile tricolorului românesc); al IV-lea, azur, acvila cruciată, cu zborul în şef, purtând în gheara dreaptă un sceptru şi în cea stângă un glob crucifer (Ţara Românească); scutul, timbrat de un coif deschis (fară zăbrele), văzut din faţă, cu o bonetă princiară deasupra, va fi însoţit de două sigma romane, trecute în săritoare în spatele scutului (ca şi în stema Principatelor Unite), fie, d) o variantă a stemei precedente, fară sigma romane, ce vor fi înlocuite de cei doi delfini afrontaţi, şi în plus, coiful va fi încadrat de lambrechini roşu şi aur la dextra, azur şi aur la senestra. Coroană regală.
(12)
     Tendinţa diferitelor ramuri ale Ghikuleştilor din Moldova de a înlocui acvilele mici cu lacrimile (vârfuri de suliţă) ale Ghiculeştilor munteni va deveni, pe la finele secolului al XlX-lea un fenomen aproape general. Ramura Ghika-Brigadier şi câţiva descendenţi ai domnitorului Grigore al V-lea Al., vor adopta blazonul comun al Ghiculeştilor munteni ca atare, ramura Ghika-Trifeşti, doar vârfurile de suliţă, desenate atât ca nişte adevărate lacrimi, cât şi ca fier de lance, cu monedele puse pe o fascie de purpură, sau chiar: tăiat, verde şi azur, cu 12 vârfuri de lance, ascuţite, de argint, şase pe verde, şase pe azur, cu fascia de argint, încărcată cu şase monede de aur, broşând peste partiţiune. Scutul cu bonetă princiară şi pus pe abdomenul acvilei Imperiului, va fi mărginit în vârf de o eşarfă cu o nouă deviză: PER ASPERA AD ASTRA (care va fi adoptată şi de ramura Ghika-Chefal). Vom regăsi acest gen de stemă imprimată pe hârtia de scrisori a familiei, ce prezintă un scut albastru, încărcat cu o acvilă ce poartă pe abdomen un scut împărţit în patru, cu patru acvile mici, scut timbrat de o bonetă princiară şi încadrat de trofee, cum ar fi o sabie, capătul unei ţevi de puşcă cu baionetă, drapele, ţevi de tun ş.a.; totul se găseşte sub o mantie cu o bonetă princiară deasupra, mantie tivită la poale (în exterior) cu o eşarfă, pe care este înscrisă deviza de mai sus: PER ASPERA AD ASTRA.(13) În sfârşit, ramura Ghika-Deleni răstoarnă blazonul comun al Ghiculeştilor munteni, astfel: scut tăiat-despicat în şef, în I câmp, roşu, capul de zimbru cu steaua între coarne (Moldova); al doilea câmp de azur (sau de aur), acvila cruciată şi cu aripile desfăcute (Ţara Românească); al treilea câmp, verde, cu cele 12 vârfuri de suliţă ascuţite (sau faţă în faţă); adesea, I şi al doilea sunt reduse la înălţimea unui şef. Scutul, timbrat de un coif, cu trei pene de struţ, în creştet, este încadrat, ca suporţi, de doi lei privind, totul adăpostit sub o mantie cu o bonetă (sau coroană) princiară deasupra.

..................................... 
(10) Sigiliul în bronz cu stema familiei Ghica-Comăneşti ce se află în colecţiile Muzeului de Istorie a Municipiului Bucureşti (M.I.M.B. Expoziţia de numismatică, vitrina din prima sală, nr. inv. 33806 şi nr. sect. 7719); reproducerea, Ia D. Cernovodeanu, op. cit., p.367, pl. LXXX, fig. 1; la D. Cernovodeanu - J. N. Mănescu, op. cit., p.26-27.
(11)Sigiliul armoriat al acestui domnitor al Moldovei, în colectiile Muzeului citat mai sus, reproducere Maria Stan; D. Cernovodeanu, op. cit., ibidem, fig. 2 si D. Cernovodeanu - J. N. Manescu, op. cit. p.27.
(12) Acuarela originală, executată la Bruxelles, la începutul sec. XX, de pictorul de steme, Paul Prud'homme (colecţia autorului), reprezentând stema Ghikuleştilor moldoveni; reproducerea, la D. Cernovodeanu, op. cit. ibidem, fig. 6, comentarii la D. Cernovodeanu - J. N. Mănescu, op. cit., p.28.
(13)Ibidem, p.29.

(10)
Stemă a Ghiculeștilor din Moldova (ramura Comănești)
pe un tipar sigilar de bronz datind din sec. al XIX-lea
(Muz. Ist. Mun. Buc., Expoz. numism., vitrina sala I,
nr. inv. 33806, nr. sect. 7719).

(11)
Stemă a Ghiculeștilor din Moldova
pe un sigiliu din sec. al XIX-lea
atribuit lui Grigore Alex. Ghica Voievod (1807-1857),
(Muz. de Ist. al R.S.R.; reprod. după Maria Stan).
 
(12)
Stemă a Ghiculeștilor din Moldova (variantă),
acuarelă originală de la începutul acestui veac,
executată la Bruxelles de Paul Prud'homme,
pictor de steme (colect. atutorului).
..................................... 
 Dan Cernovodeanu, 2005

pentru NOTA 13:  prin Ibidem de la Nota 13, lucrarea la care trimete autorul este mentionată în Bibliografie la pag. 458 :
     "...Cernovodeanu, Dan şi Mănescu, Jean-Nicolas, Descriptions héraldiques des armoiries des anciennes familles roumaines (Descrieri heraldice ale stemelor vechilor familii româneşti) (în manuscris) Bucureşti, 1978, 39p. (descrierea stemelor unor familii domneşti: Bibescu, Brâncoveanu, Cantacuzino, Cantemir, Ghica, Kretzulescu, Movilă şi Sturdza)..."
     Nu am avut acces la această lucrare, lucrarea fiind  "în manuscris".
     
**********************************************
     
Completări cu exemple existente în Arhivele Site-ului
     Textul şi ilustraţiile din lucrările lui Dan Cernovodeanu prezentate mai sus se referă la documente şi obiecte din Arhive sau Muzee.
     Însă alte numeroase steme, nu mai puţin interesante pentru istoria Familiei, se găsesc pe documente sau sunt gravate pe monumentele funerare și pe lespezile mormintelor, steme în care au fost reproduse elemenntele menționate și comentate în textul istoric. În acelaș timp, unele din aceste steme reprezintă variante mentionate în text însă fără a fi însoțite de ilustrații.
     Stemele pe care vi le prezentăm în continuare sunt extrase din documente din Arhivele Site-ului, anumite imagini le-am folosit la ilustrarea paginilor cu Monumente și morminte ale Ghiculeștilor din România și din lume.
     
     .... Delfinii afrontaţi :
Intr-o notă la p. 385, Dan Cernovodeanu comentează:
”... cei doi delfini afrontaţi se vor menţine în stema Moldovei, dar nu ca mobile ale scutului, ci ca suporţi, fiind semnalaţi pe însemnele heraldice ale ţării începând cu perioada regulamentară, şi anume, .... sub domniile lui Mihai Sturdza, Grigore Alexandru Ghica ... dar şi în timpul lui Alexandru-Ioan Cuza. Oamenii politici munteni n-au agreat deloc aceste cetacee, dat fiind că prezenţa lor pe stema Principatelor Unite i-ar fi putut supăra pe ruşi aducându-le aminte de pierderea, după războiul Crimeei şi urmare a Congresului de la Paris din 1856, a teritoriilor maritime răpite Moldovei în 1812 ....”

Cei doi "delfini afrontaţi" figureaza pe piatra de mormânt
a lui Grigore III Ghica Voda de la Iaşi....


.....si pe piatra de mormânt a lui Ioan Ghika (1830-1881)
fiul lui Grigore V Ghika Vodă, la cimitirul Bellu (Bucuresti)
 
Aceiaşi "delfini afrontaţi" îi găsim şi pe blazonul
de pe Monumentul lui Grigore V Ghika Vodă
de la Le Mée sur Seine (Franța) ......

....... si la mormântul Mariei (Mona) Ghyka (1939-2011)
(descendentă directă a lui Grigore V Ghika Vodă)
la cimitirul din Lauasnne (Elvetia)
     
      ......şi tot delfinii afrontaţi :    
Stema Moldovei cu armele familiei Ghika din timpul domniei lui Grigore V Ghyka Vodă (1847-1856)
le-am găsit pe documente originale, unele cu semnătura Domnitorului, din arhiva Gilles de Weck (Elveţia).
Documentele originale cu istoria lor sunt prezentate pe Site la pagina Les Ghyka et la Famille Girard de Fribourg.

Stema Moldovei (Ghica) pe un document datat 19/31.10.1853
De remarcat bogăţia de ornamente exterioare
printre care sabia şi buzduganul
  Sigiliul Domnesc pe un document administrativ (27.04.1855)
cu scutul, delfinii afrontaţi şi coroana de pe stema Moldovei
Semnătura este a lui Constantin Ghyka, fiul Domnitorului,
"Le Secrétaire d'Etat, Chevalier C. Ghyka"
     
     
     .... vârfuri de suliţă, lacrimi (otelles) .....
     Pentru originea "...ciudatului dreptunghi cu vârfuri…", Dan Cernovodeanu citează la începutul documentului explicaţia lui Ferdinand Bartsch pentru "…inspiraţia antică…" după reversul unor monede care au circulat în cetăţile din Illyria antică, printre care "…Dyrrachium, astăzi Durazzo…" în Albania.
     Aceste monede antice sunt cunoscute în lumea numismaţilor prin numeroase scrieri precum şi prin colecţii private sau agenţii de antichitaţi. De menţionat că Marele Ban Mihai D. Ghika (1794-1850), pasionat arheolog şi numismat, este fondatorul Institutului de Arheologie din Bucureşti.
Monnaie grecque ILLYRIA Dyrrachion,
drahme cca. 229-100 av. Chr., (coll. H. D. Rauch, 2013).
  Ernest Babelon, Traité des monnaies grecques et romaines,
Vol. III, Paris, 1901,
Planche CCLXXXV, Photo 5 – Dyrrachium
     În ce priveşte numărul "vârfurilor", în textul lui Dan Cernovodeanu este menţionat:   "… Stema comună, în principiu, tuturor Ghiculeştilor din Ţara Românească: .....cu 12 vârfuri (6 şi 6) ascuţite (sau cap la cap) şi unite prin şase monede de aur, aşezate în fascie (Ghica).....", iar pentru descendenţii lui Ion Ghica, Principe de Samos: "... un ecuson de verde, cu şase perechi de vârfuri de suliţe ascuţite, argint (Ghica)...".
     Am găsit însă pe domeniul de la Ghergani al lui Ion Ghica, două excepţii: pe frontonul Capelei (cu inscripţia "Templu rădicat de Ion Ghica şi soţia sa Alexandra 1869") stema are numai cinci perechi, iar pe mormântul lui Ionel N. Ghica (1904-1932, aviatorul, nepot al lui Ion Ghica) situaut în parcul domeniului, stema de pe placă are şapte perechi de vârfuri.
      Nu am găsit nici o explicaţie la aceste două reprezentări.
     Şi de remarcat că la cavoul de la Paris prezentat mai jos, în primul sfert al scutului sunt numai ...patru perechi... (şi sunt reprezentări care nu prea seamănă cu "lacrimile", "vârfurile"şi "monedele" obişnuite).
Stema lui Ion Ghica deasupra intrării în Capela de la Ghergani,
cu cinci perechi de "vârfuri"
  Scut pe placa mormântului lui Ionel N. Ghica de la Ghergani
cu şapte perechi de "vârfuri"
     
     
 .... la Paris - Cimitirul Père Lachaise:
      Cavoul fraţilor Alexandrina şi Mihai Ghika, copiii lui Costache, frate cu Marele Ban Mihai (1794-1850) şi cu cei doi domnitori Grigore IV şi Alexandru II.
     Pe sigiliul lui Mihai Ghica (Nota 6), D.C. mentioneaza: "...Scutul este timbrat de un coif cu gratii, văzut din faţă …; în vârf, scutul este însoţit de două decoraţii, la dextra Ordinul Nischan Iftikar (otoman) şi la senestra Crucea Ordinului Sfânta Ana (rusesc)….", iar pe cel al lui Alexandru Vodă (Nota 8): "…Scutul timbrat de un coif cu gratiii, văzut din faţă,…..este incadrat, ca suporţi, de doi lei privind, cel din dextra ţine cu laba liberă un buzdugan, cel din senestra, o spadă…".
     Pe stema de la Père Lachaise buzduganul şi spada au fost inlocuite cu Ordinul Nischan Iftikar şi respectiv cu Crucea Ordinului Sfânta Ana, iar cei doi lei privind devin lei afrontaţi ca in stema de la Nota 9 (tot a Ghiculeştilor din Ţara Românească)
     Nu am gasit insa nici o explicatie (nici la Dan Cernovodeanu si nici in alte lucrari pe care le-am consultat) pentru cele patru sferturi ale scutului care nu reproduc toate intocmai elementele traditionale de pe stemele Ghiculestilor
 
     
     .... la Bucureşti - Cimitirul Bellu :
Stema familiei Ghika (Tara Romaneasca)
pe cavoul familiei Marelui Ban Dimitrie A. Ghika (fig. 41)


Stema de pe placa de mormant a lui Alexandru Gr. Ghika,
zis "Caciula Mare" (cim. Bellu fig. 29)
  Stemă pe mormântul lui Grigore Ghyka (1851-1889), fiul lui Grigore V Ghyka Vodă al Moldovei. (cim. Bellu, fig. 16)
Scutul este identic cu ecusonul de pe scutul din stema
din cartea lui Albert Ghika (Nota 5'),
inclusiv coroana de Prinţ al Sfântului Imperiu.
Scut sfertuit, cu patru acvile, câte una în fiecare sfert;
liniile verticale din 1 si 4 (stânga) reprezintă culoarea rosie,
iar liniile orizontale din 2 si 3 (dreapta) - culoarea albastră.
     
     
     ..... şi în scrierile Ghiculeştilor ....
      Cunoscuta scriitoare Dora d'Istria (pseudonimul Elenei Ghica, f. Marelui Ban Mihai Ghica) publică în Gli Albanezi in Rumenia (în limba italiană), Florenţa, 1873, la pag. 440-441, stema comentată de Dan Cernovodeanu şi ilustrată la Nota (7). Autoarea publică însă şi o a doua stemă, la pag. 38-39, pe un sigiliu al lui Grigore I Ghika Vodă pe care v-o prezantăm mai jos (sigiliul figurează în lucrarea lui Dan Cernovodeanu din 1977).
     O variantă a stemei de la Nota (7) fusese publicată în 1850 de Aurélie Ghika în LA VALACHIE MODERNE. (De remarcat că ediţia bilingvă publicată în Romania, Ed. Demiurg, 2016, nu a publicat această stemă !) Aurelia Ghika, n. Soubiran, soţia a lui Grigore Ghika.....văr primar cu Dora d'Istria......

Sigiliul (1672) şi semnătura lui Grigore I Ghika Vodă,
Dora d'Istria, Gli Albanesi in Rumenia, 1873, p. 38-39
  Stema familiei Ghika pe coperta ediţiei originale a volumului:
La Princesse Aurélie Ghika, LA VALACHIE MODERNE
Paris, Au Comptoir des Imprimeurs, 1850

Aurelia Ghika, n. Soubiran, - a doua soţie a lui Grigore Ghika,
fiul lui Grigore IV Ghika Vodă al Ţării Româneşti (1822-1828)
  pentru Completări din Arhivele Site-ului      
    Florian BUDU - co-autor al Site-ului       
 
 

 
Copyright © Mona & Florian Budu-Ghyka